Ornitorincul - Cu un cioc cărnos si sensibil, cu membrana între deegetele picioarelor, o coadă ca de castor şi o blană în două straturi, ornitorincul este singurul mamifer care este otrăvitor. La fiecare gleznă ornitorincul mascul are pinteni otrăvitori ce pot ucide animale mici.
Ursul Polar -
Cel mai mare animal de pradă terestru prosperă în cel mai aspru mediu. Masculii pot fi de 3 m înălţime şi cântăresc 650 kg, în timp ce femelele cântăresc 250 kg. Urşii singuratici cutreieră pana la 5.000 km pe gheaţă şi prin tundră în căutarea mâncării. Antilopa cu corn -
Găsita numai pe marile câmpii americane, este singurul membru supravieţuitor din familia sa, Antilocapridae. Mai mică decât căprioara cu coadă albă, cerbul matur cântăreşte 60 kg şi este extrem de rapid, alergând cu până la 90 km/h. Masculului îi cresc coarne mari pana la o lungime de aproximativ 30 cm şi sunt aşezate lângă fiecare din urechi. Femelele mai mici au şi ele uneori coarne dar acestea rareori le sunt mai mari decât ure
chile.
Voi posta mai multe informaţii în curând. Doar trimiteţi email la adresa: andrei.tapu.cars@gmail.com cu părerea voastră despre acest blog.
Adaugă-mă pe Facebook: Andrei Tapu
Urmează-mă pe Twitter: Cedr2k
Pe lângă pădurea amazoniană, pretutindeni există un anumit tip de pădure specific fiecărei regiuni in parte, fiecare având un element care să îi confere unicitate. Astfel la munte nu vom putea întâlni diferite specii de animale sau plante care se regăsesc in pădurea amazoniană şi aşa mai departe. De asemenea se poate observa că din diferite tipuri de lemn se pot face lucruri foarte folositoare nouă, dar care au şi ele elemente unice din cauza lemnului din care sunt făcute. Pe lângă acest fapt putem spune că deşi aceste lucruri ne sunt foarte folositoare nouă, în ultima vreme defrişările au crescut alarmant ducând astfel şi la acele găuri din stratul de ozon.
Pădurea amazoniană este aflată în bazinul Amazonului. Singurul sistem uriaş hidrografic al Amazonului reuşeşte să întrerupă, prin puternice artere lichide, lumea vegetală care i-a împrumutat numele. Primul fluviu al lumii, după mărimea bazinului hidrografic, Amazonul, işi trage izvoarele din Anzii Peruvieni , unde şi-a săpat printre munţi o vale întortocheată , purtând acolo numele de Vilcanota şi apoi Ucayali până pătrunde în Brazilia, unde capata numele de Solimoes, pentru că abia de la confluenţa cu apele limpezi, dar întunecate, ale principalului său afluent Rio Negro, să capete numele de Rio de Las Amazonas. Din cei 6280 km cât măsoară in lungime, 2 treimi revin braziliei, alcătuind sectorul navogabil pentru nave de mare tonaj, ceea ce explică prezenţa la cheiurile oraşului Manaus a navelor transoceanice.
Estimarile specialistilor arata ca daca din fiecare 4 arbori ce cresc pe scaorta terestra unul se afla in Amazonia, unul din fiecare 5 l de apa dulce curge in matca Amazonului, uriasul cu 1100 de afluenţi, ce varsă in medie în Atlantic 4 miliarde l de apa pe minut, debit fără rival in lumea apelor curgatoare. In sezonul ploios , Amazonul si afluentii sai işi ridica nivelul cu peste 10 m, asaltând locuintele fragile ale bastinasilor şi smulgând insule plutitoare din maluri, cu animale şi uneori cu oameni cu tot. In aceste intervale de timp, dar şi in rest, Amazonul varsă in ocean odată cu apele, enorme cantităţi de aluviuni, totalizând într-un an circa 1 miliard tone.
Pădurile tropicale de asemenea joacă un rol important in climă, absorbând dioxidul de carbon, ele absorb mai mult dioxid de carbon decât orice ecosistem de pe Terra. Pentru a clasifica o pădure ca fiind tropicală trebuie ca regiunea in care se află pădurea respectivă să aibă o temperatură medie ridicată si precipitaţii bogate. Pădurile care împlinesc aceste condiţii se găsesc spre ecuator in America centrală şi de sud, Asia, Africa si Australia. O altă caracteristică a pădurii tropicale este aceea că coroanele copacilor să comunice. În sudul Americii se află o mare pădure de acest tip ce acoperă 3,5 de milioane kilometri pătraţi şi se întinde din bazinul Amazonului până în ţările vecine.
Rolul protector al pădurii e foarte divers. Două treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule, animale şi microorganisme este furnizat atmosferei de arbori şi arbuşti. De asemenea s-a calculat că un arbore matur de fag produce 1,7 kg oxigen in fiecare oră şi prelucrează 2,35 kg bioxid de carbon emanat din ţevile de eşapament ale maşinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer pe oră, asigurându-se nevoile zilnice de oxigen ale unui număr de 64 de oameni. Totodată, pădurea alcătuieşte un exigent filtru natural, reţinând în coroanele arborilor particule fine de praf, cenuşă etc. Asemenea calităţi justifică pe deplin grija care se poate in multe locuri păstrarea şi chiar extinderea suprafeţelor împădurite. Există însa, după cum se ştie, şi reversul medaliei. Astfel, intr-un studiu efectuat in Italia se preciza că apele fluviului Arno transporta in fiecare am 2,67 milioane t de sol, ceea ce corespunde cu reducerea anuala a staturilor de sol cu 2,5 cm. Cauza acestei forte erozive o reprezinta marile defrisari din trecut. Distrugând pădurea, omul a deschis calea ariditatii , a secetei si a favorizat instalarea dezolantelor peisaje desertice pe vastele intinderi ale Africii, ale Orientului Apropiat si ale altor parti ale suprafetei globului.
Pădurea trebuie deci protejată pentru a-şi putea manifesta şi dezvolta rolul ei protector. Şi în multe ţări s-au luat măsuri de aceasta natură. România a fost in 1955 printre promele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat pe baze ştiinţifice.
chile.
