Privelişti naturale de o splendoare ce-ți taie respirația atrag în fiecare an peste trei milioane de vizitatori. Majoritatea vin pentru a admira monumente celebre, precum El Capitan, deasupra, ori Cascada Bridalveil, dreapta.Dar dincolo de turmele de turiști, există și un alt Yosemite – mai puțin cunoscut poate, dar încărcat de o magie aparte. În centrul satului Yosemite, din adânca vale a Râului Merced, din California, se află un automat de răcoritoare, iar pe el posterul cu un jucător de golf gata să lovească. Litere de-o șchioapă proclamă: DESCOPERIȚI PROPRIUL VOSTRU YOSEMITE! Tocmai discutasem cu rangerul Scott Gediman, care mi-a spus: „Parcurile naționale nu sunt pentru amuzament.“ Și totuși în limitele rezervației Yosemite se află un teren de golf, un patinoar artificial, piste de snowboard, un azil de câini, cinci schi-lifturi, cinema în aer liber, estrada pentru o paradă de Crăciun. În timp ce tocmai încercam aparatul de răcoritoare, am fost îmbrâncit de mulțimea care trecea, doldora de aparatură: telefoane celulare, CD-playere și pagere. M-am ferit de cărucioare de care atârnau sacoșe cu scutece și de o bicicletă-tandem care trăgea o remorcă cu doi câini gălăgioși, mari cât niște șobolani.
Lume morfolind înghețată la cornet, mai mult în șlapi decît în ghete și cu bluze șleampete. Mă aflam oare într-un centru comercial sau în valea renumită în lume pentru frumusețile ei natural și cei 1.300 de kilometri de poteci sălbatice? La o aruncătură de băț de automatul de răcoritoare se aflau două hoteluri, un mare magazin, o închisoare, un oficiu poștal, un bancomat, o parcare cu 2.000 de locuri și peste 300 de kilometri de asfalt. Parcul Yosemite pe care doream eu să-l descopăr era probabil altundeva, atât în timp, cât și în spațiu. Atât de bine ascunsă în Sierra Nevada e această vale, că euroamericanii nu au pătruns în ea decît în 1851, cînd James Savage a condus acolo o ceată înarmată, denumită Batalionul Mariposa, pentru ca, prin amenințări sau violențe, să-i forțeze pe băștinași să suporte incursiunile tot mai dese ale căutătorilor de aur și coloniștilor. În prima noapte, oamenii lui Savage și-au așezat tabăra lîngă Poiana Bridalveil.
A doua zi dimineață, indienii ahwahneechee păreau să se fi evaporat, cu excepția unei femei în vârstă, care a spus: „Sunt prea bătrână să mă mai cațăr pe stânci.“ Când aceasta a refuzat să dezvăluie unde plecaseră indienii, Savage a incendiat casele din scoarță de copac și depozitele de alimente și, de atunci, a început o operațiune nemiloasă de dislocare, finalizată în mai puțin de doi ani. Mariposa înseamnă „fluture“ în spaniolă, iar Merced înseamnă „milă“, dar numele dat de indieni locului e mai aproape de adevărul istoric: Yosemite e probabil forma distorsionată a expresiei yo’hem-iteh, adică „ei sunt ucigași“. Într-o altă poiană din Valea Yosemite s-a oprit, în 1864, Frederick Law Olmsted, pe atunci atras de o companie minieră din New York, după ce fusese proiectant al Central Park-ului. El administra o proprietate de mari dimensiuni în apropiere de Mariposa de astăzi, unde febra aurului californian era pe sfârșite. Părintele arhitecturii peisagistice americane a văzut acolo o bogăție de alt tip, un uimitor corn al abundenței care putea îmbogăți creația artiștilor și a naturaliștilor, precum și, la fel de important, spiritul cetățenilor de rând.
Sursa: National Geographic US
Editor: Andrei Ţapu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu